Vă invit să completați cu niște comentarii frumoase, ceva poze luminoase și pline de inspirație, poate chiar și niște piese frumoase, filme ce merită văzute cel puțin de 10 ori într-o viață și poate o singură poveste de viață, una care care să aducă un zambet printre lacrimi, una care să treazească în noi toți un sentiment ce nu l-am trăit. O poveste care să dăruiască aripi și să ucidă frici. Vă invit la destăinuiri fugare lângă o cană de ceai verde cu iasomie.
Povestea mea începe undeva prin 1999 căci mai înainte de anul acela tot ce îmi aduc aminte sunt frânturi de adevăr și frânturi de fantezie. Îmi aduc aminte de bunica ,totuși, care avea grijă să îmi cânte în fiecare seară despre o salcie care plângea. Afară ploua, bunica îmi cânta și sălciile de pretutindeni plângeau. Ceva ani mai târziu am descoperit iubirea și poveștile despre iubire..Deși așteptată și dorită de fiecare om în parte, iubirea era văzută ca cel mai aprig dușman. Se spunea că taie în carne vie, îți caută inima și îți lasă în locul ei un abis de demoni încercănați care te lasă fără vlagă și fără suflare…Cu toții se temeau de ea și o evitau dar în adâncul sufletului ea era deja primită.
Așa povești mi-au spus și mama și tata și toți cei din jurul meu fără să realizeze. M-au făcut să dobândesc o frică față de iubire să o judec și să o tratez ca pe dușmanul meu. Multă vreme m-am ascuns într-un buncăr din înlăuntrul sufletului meu de frică că va veni și după mine și mă va sfâșia fără milă. Și prea multă vreme am așteptat să atace căci m-am transformat într-o mașinărie. Am stat cu ochii înpăienjeniți înspre soare, ploaie, ninsoare și întuneric și tot am așteptat și am așteptat cu frica că va veni, până într-o zi…când i-am dat voie să treacă de mine și de buncărul meu. I-am dat voie să atace, să sfâșie, să distrugă.
Și a și făcut. A bătut în carne crudă, a tăiat în inimă secătuită și a lăsat să curgă șiroaie de demoni.
Dar a facut-o pentru a da naștere altei ființe. A făcut-o pentru a crea o persoană fără frică de durere, fără frica de a încerca și fără plăsmuiala vechilor păcate. Iubirea nu e un monstru, nu e dușman. Iubirea e un cavaler brav care are tăria de a te elibera de tot ce te ține înlănțuit. Dă-i voie să te distrugă și ea te va face om. Sălciile plâng într-adevăr;
plâng a curățire, a viață. Plâng a iubire.
Sleepily 